de ce unii oameni
nu se-ndură s-arunce nimic?
casa lor e-nghițită de haosul
îngrămădirii nesfârșite de lucruri,
de care odinioară au prins drag,
dar acum zac fără folos.
un reflex al lăuntrului nostru
proiectat în afară ne reține.
căci din memoria noastră însăși
nu dorim să scoatem cele multe și mărunte
ce ne-au atins cândva sufletul,
oglinda pe care timpul patinează.
cu o mișcare a duhului, toate își pot
recăpăta frumusețea și strălucirea.
așa ne desprindem ușor
de toate, păstrându-le-n inimă
ca într-un cufăr minunat
din care luăm vechi și noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu