ne destindem de exercițiul supraviețuirii,
privind orizontul roșu
cu speranța într-un sfârșit nemărginit.
ne confruntăm cu un om, cu muzica,
în străinătatea ființei,
avem o reprezentare proprie
despre cum sună liniștea.
o putere frumoasă, adâncă,
pe care adesea n-o băgăm în seamă
mișcă amintirile mirosind a scoici
rostogolite de valuri la țărm.
în mine stă ascuns un copil rănit,
căutând prin vizor libertatea
ce dă aripi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu