Să nu întârzii în săvârșirea binelui, dar să amâni a
lua decizii în orice lucru în care simți amestecate umbre de confuzie, tulburare
și neîmpăcare dinspre conștiința ta, așteptând o luminare de sus, prin
rugăciune, sau prin starea în gest de închinare ce aduce cu sine liniștirea
minții, sau prin sfat de la părintele duhovnic ori de la un om mai sporit în bine,
sau prin lecturi duhovnicești, sau prin privirea situației dintr-un context mai
larg și până la implicațiile ultime, eshatologice. Să nu zici că faci un mic
compromis cu răul și repari tu mai pe urmă. Va trebui să locuiești cu acea părere
de rău care urmează din aceasta. Cercetează-ți
întâi conștiința și apoi ia o hotărâre, după care acționează liniștit, fără
ezitare, ca înaintea lui Dumnezeu.
Mulți oameni simt, în viața lor, o chemare spre bine, mai clar sau mai nelămurit, în funcție de starea lor duhovnicească, dar amână urmarea ei. Orice amânare o face să se audă tot mai stins. Urmând această chemare, răspunzi lui Dumnezeu Însuși, și din acest dialog înfiripat se aprinde o lumină înlăuntrul tău, pe care, dacă te străduiești s-o păstrezi nestinsă, te va călăuzi în toate încercările vieții. Fii ocrotitorul acestei lumini a învierii, apără-o cu toate puterile tale de suflarea patimilor, ce vor s-o stingă. Cheamă necontenit pe Hristos în ajutor, pentru că dacă omul este neputincios, la Dumnezeu toate sunt cu putință.
Florin Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu