Despre muzica psaltică/bizantină

Muzica psaltică cu inflexiunile ei este o icoană sonoră a zborului sufletului în Dumnezeu. Ea zugrăvește în simțirea înțelegătoare țâșnirile în înalt ale sufletului și pogorârile lui de taină, plutirea contemplării duhovnicești, frumusețea negrăită a libertății în Dumnezeu, modulațiile intime ale iconomiei divine, plecarea la pieptul Domnului spre a asculta, asemenea Apostolului Ioan, adâncul dumnezeiesc al tainei, ritmul vieții în Hristos, precum și modul spontan, inefabil al urmării Lui sub călăuzirea Sfântului Duh, renașterea din Cel Care “suflă unde voieşte și tu auzi glasul Lui, dar nu știi de unde vine, nici încotro se duce” (Ioan 3, 8). Isonul închipuie glasul zidirii necuvântătoare, care susține și urmează pe om din fundal, armonizându-se în mod solidar cu trupul lui, în saltul din starea căzută spre împărăția cerurilor, ce respiră libertatea duhului.  

Florin Caragiu