Mult zgomot pentru nimic. Spiritus Sanctus vs. Spiritus Scientiae?

Un alt articol, al domnului Petrisor Militaru, vine sa tina isonul campaniei impotriva volumului “Repere Patristice in Dialogul dintre Stiinta si Teologie”, aparut la Basilica. Si acest text este la fel de neinspirat, plin de clisee si platitudini, lipsit de incursiuni in problema de fond a volumului, raportul stiinta-teologie din perspective reperelor patristice.

Sa luam la rand pe cateva dintre acestea:

PM1 "cunoasterea stiintifică nu implică în mod necesar credinta in Dumnezeu"

FC1 Nu, insa autori crestini ortodocsi cum ar fi Alexei Nesteruk arata sensul in care activitatea stiintifica poate fi vazuta ca activitate euharistica!

PM2 "in viziunea teologilor mintea omului nu poate fi luminată decat „in comuniune cu Ratiunea divina a Creatorului" ceea ce nu este valabil in cazul cunoasterii de tip stiintific."

FC2 Ratiunea divina a Creatorului se descopera *incepand cu Creatia* prin mijlocirea intelectului spiritual (nous).

PM3 "De unde intelegem ca trairea duhovnicească nu intra în domeniul cunoasterii stiintifice"

FC3 Contemplarea lucrurilor create – da, chiar si prin medierea stiintei – poate fi valorizata ca traire duhovniceasca! Vezi FC1

PM4 "Deci cum am putea stabili o punte de legatura intre două tipuri de cunoastere care isi orientează atentia spre obiecte diferite de cunoastere?"

FC4 Creatia si Creatorul sunt diferite, insa pe de alta parte Creatia nu este autonoma, iar trairea duhovniceasca incepe cu contemplatia naturala - a lucrurilor create, si se misca de acolo in sus, spre stari din ce in ce mai "induhovnicite".

PM5 "in sfera spirituală domina nivelul afectiv al fiintei (credinta), iar în sfera stiintifică domină nivelul intelectual (gandirea de tip argumentativ si demonstrativ).

FC5 Afirmatie de un psihologism simplist, schematizator, reductionist. Gandirea de tip argumentativ si demonstrativ a avut adesea un rol important in teologie.

PM6 "In mod previzibil, in general, teologii subliniaza superioritatea ratiunii inspirate de Creator, iar oamenii de stiinta sustin superioritatea gandirii matematice, rationale".

FC6 Iarasi o simplficare ce se misca intre copilareasc si stupid. Teologii vad gandirea matematica, rationala, ca reflectand Creatorul. Pentru ei toata ratiunea este inspirata de Creator, chiar daca uneori este folosita in scopuri mai putin "bune". Rationalitatea umana si rationalitatea creatiei sunt strans legate si pot fi contemplate ca fapt teologic (duhovnicesc).

PM7 "In afara acestor două pozitii, adică fara a afirma superioritatea uneia sau a alteia, se situeaza metodologia transdisciplinara"

FC7 Vezi FC6. Apologie a transdisciplinaritatii bazata pe un "straw man" argument.

PM8 "care este taxată in introducerea acestei carti prin apelul la invatatura patristica."

FC8 Fiind crestini ortodocsi, ni se va ierta oare ca facem apel la "invatatura patristica"? Intrebare retorica, bineinteles.

PM9 "Dialogul nu poate fi localizat nici in intelect, nici in afectiv, ci undeva între ele, [more of the same crap - ignored, n.n.]"

FC9 Ehei... undeva, candva, parca... Un nonsens care iarasi se bazeaza pe un "straw man" (falsa reprezentare si insuficienta cunoastere a pozitiei teologiei crestin ortodoxe).

PM10 "unul din motivele pentru care Basarab Nicolescu vede in metodologia
transdiciplinara o cale privilegiata de a asigura dialogul dintre ştiinta si religie."

FC10 Fiecare are dreptul la propria opinie. Termenul generic de "religie" e foarte problematic. In orice caz, fiind interesati in *dialogul dintre teologia ortodoxa si stiinta* noi contestam relevanta cruciala a transdisciplinaritatii in cadrul acestui dialog. Ceea ce facem, facem fara TD, si totul e OK.

PM11 "Revenind la Introducere, vom spune ca aceasta este semnata de Autorii, care in felul acesta anonim nici nu isi asuma ce spun".

FC11 E de-a dreptul ridicol. "Autorii" este echivalent cu o lista de 11 persoane care au contribuit la volum si care subscriu la cele afirmate in statement. Bineinteles ca cu totii isi asuma ceea ce scrie acolo.

PM12 "Cu alte cuvinte, metodologia poate sa mijloceasca orice dialog intre oricare discipline".

FC12 You've got to be kidding me. E mult zgomot vis-a-vis de "metodologia TD" insa asta-i cam tot: chiar si in afara cadrului "dialog teologie si stiinta" e marcata de controverse, si e departe de a fi facand parte din "mainstream"! In encicopedia-mamut a universitatii Stanford pe teme de filosofie si teme conexe (inclusiv "science and religion"!) nu se mentioneaza nici macar o data TD*.

PM13 "Confuzia vine din faptul ca „autorii” confunda „spiritul stiintific” cu gândirea de tip rational.

FC13 Nu cumva confuzia este a autorului acestui articol de blog care nu se prea oboseste sa citeasca cu atentie textul?

PM14 "E momentul să subliniem că metodologia transdisciplinara promovează un nou tip de rationalitate."

FC14 Asta ii e pretentia, adevarat. Si deci...?

PM15 "Dar nici acest nou tip de rationalitate nu este pe placul autorilor fiindcă el are la baza gandirea de tip bohmeian, care nu intra in granitele doctrinei crestin-ortodoxe."

FC15 O fraza de o platitudine rara! Gandirea teologica a lui Jacob Boehme are destule probleme teologice in general (i.e., nu numai "in granitele doctrinei crestin-ortodoxe"). Faptul ca "Jacob Boehme are pozitii incompatibile cu crestinismul ortodox" este cat se poate de evident. Tocmai,"transdiciplinarii", care par sa caute sa isi implementeze (prin metode mai mult sau mai putin subtile) pozitiile filosofice in cadrul... "dialogului dintre teologia ortodoxa si stiinta" sunt cei ce intra in stare de alerta maxima cind cineva afirma acest simplu adevar. Renuntam sa continuam sa comentam celelalte pasaje ale articolului, - in linii mari... "more of the same" - care fac apologetica TD in fata "teologiei ortodoxe" (doar-doar cei interesati de "teologie ortodoxa si stiinta" vor considera potrivit sa faca un act de renuntare, dupa lecturarea pasajelor apologetice ale d-lui Militaru, la "teologia ortodoxa" in favoarea "noii trinitati" cu complex de superioritate, constand din "cartile apocrife, practicile de tip oriental si metodologia transdisciplinara").

Comentarii aditionale
Trebuie sa mai spun ca autorii nu identifica doctrina lui Jakob Bohme cu metodologia transdisciplinara, cum in necunostinta de cauza pretinde dl Petrisor (chiar o fi citit volumul nostru?, ma intreb citindu-i articolul), ci sustin numai ca in ciuda apropierilor primeia de gandirea crestina exista si indepartari, incompatibilitati de substanta, ca de exemplu modul de rezolvare a problemei contrariilor (a se vedea aici si modul de rezolvare a aceleiasi probleme la Lupascu si in metodologia transdiciplinara, care are printre surse gandirea lui Bohme), evolutia sau ajungerea la constiinta de sine a lui Dumnezeu. D-l Petrisor insusi arata un dram de onestitate cand afirma ca “în mod clar, Dumneazeul lui Böhme «care se reproduce la nesfârşit, pe toate nivelurile de Realitate» nu este compatibil cu Cel din gândirea teologică ortodoxă”. Αsta e tot ce spunem si noi, ca nu e cazul a se marsa in cadrul unei abordari din perspectiva reperelor patristice pe asemenea doctrine ce manifesta unele incompatibilitati de fond, nu e vorba despre niciun ton resentimentar, sau de negarea in bloc a valorii sau desfiintarea operei unor autori. Am explicat foarte clar ca dorim sa ne pastram in acest cadru fidel reperelor patristice pentru a evita eventuale confuzii, gen cele privind ideea de transreligiozitate. Nu mai trebuie sa spunem ca teoria despre nivelurile de realitate nu rezulta “stiintific” din fizica cuantica, ci este o extrapolare metastiintifica care poate fi pusa, de ce nu, sub raportul continutului, sub semnul intrebarii, sub diverse aspecte, dintre care am mentionat cateva. De asemeni, criticul nostru nu realizeaza ca marxism-leninismul elaboreaza un amplu demers filosofic care are o istorie in spate, in teoria ideilor, identificandu-l simplist cu un angajament politic. Mai degraba d-l Petrisor se dovedeste resentimentar, nerealizand ca ceea ce se reproseaza este o situare neadecvata a unor teorii, si nu denigrarea unor autori, prin dezinformare si cu rea vointa. El crede ca isi sporeste forta argumentelor adaugand etichete, care tradeaza mai degraba lenea sau incapacitatea lui de a ataca probleme de fond.
Inca un punct contestabil e obiectia d-lui Petrisor ca „abundă citatele din teologi creştini de prim rang, dar cu excepţia în care vorbim despre dogma creştină, ele nu au nici o legătură cu subiectul în discuţie, cum ar fi ştiinţa sau transdisciplinaritatea. Cu alte cuvinte deşi sunt folosite drept argument, ele nu sunt argumente. Pentru simplul fapt că marii teologi ortodocşi nu au avut în vedere în mesajul lor relaţia teologiei cu ştiinţa. Nici nu îi interesa.”. Dimpotriva, marii teologi s-au interesat de toate cele omenesti, in felul lor, si cuvintele lor ce vizeaza aspecte existentiale si revelate au implicatii mai mult sau mai putin directe in tot ce se intampla.

Domnul Petrisor manipuleaza opinia publica sugerand un conflict intre opinia autorilor si ştiinţă. Nimic mai fals. Ca om de formaţie ştiinţifică, îmi este evident că teoria d-lui Basarab nu este ştiinţifică, ci metaştiinţifică. În volumul nostru, din contră, am promovat ştiinţa ca pe o activitate care poate fiu purtată din miezul unei trăiri existenţiale plenare, duhovniceşti. Şi asta nu o deformează sau micşorează cu nimic, ci o valorizează spiritual. Raportul teologie ortodoxa – stiinta nu implica necesar un acoperis transdisciplinar. Fiind majoritatea oameni cu dubla formatie, este ridicol de a sugera in acest context un conflict al autorilor cu stiinta, ca reprezentanti ai Bisericii. Daca trairea duhovniceasca nu isi propune necesar sa explice legile ce guverneaza lumea, ea poate oferi un continut calitativ intelegerii si responsabilitatii demersului stiintific, astfel incat sa nu devina o intelegere fara constiinta si fara har. In volumul nostru am valorizat demersul stiintific in specificul lui propriu, si in sens spiritual in intregul unei atitudini integrale, nescindate, a omului crestin (ne-am asumat pozitia omului crestin ortodox, fapt care mi se pare onest si o afirmare a identitatii de credinta nu poate decat sa fie un factor pozitiv in orice dialog sincer), pentru ca evita fatarnicia, care mai devreme sau mai taryiu duce la impasuri in dialog. D-l Petrisor muta problema in stil paseist-revanşard si plin de clisee de trista amintire in campul unui pretins conflict intre teologia ortodoxa si stiinta, mai mult, intre institutia Bisericii si stiinta, fapt absolut inexistent in cadrul volumului nostru, pe care criticul egophob se pare ca nu s-a ostenit sa-l citeasca. Drept urmare, tocmai nefiind in conflict din perspectiva omului crestin cu dubla specializare, nici stiinta, nici teologia nu au nevoie imperioasa de un avocat numit transdisciplinaritate, Criticabila sau nu in considerarea ei de pe diverse pozitii si din diverse perspective, asta e parerea noastra, in sprijinul careia am adus argumente din campul stiintific, filosofic si teologic.

“autori fără nume, fără renume şi fără argumente neagă aplicabilitatea metodologiei transdisciplinare”.

Trecand cu ingaduinta peste argumentul la persoana adus de ilustrul necunoscut Petrisor (pentru mine ceea ce conteaza este textul in sine, ironia aceasta e doar o reflectie in oglinda fata de un mod nepotrivit de raportare la text), argument descalificant din start in cadrul unei polemici academice, pot spune ca autorii volumului nu contesta decat aplicabilitatea metodologiei transdisciplinare in cadrul oferit de reperele patristice, date fiind anumite incompatibilitati de substanta.

In final, d-l Petrisor invoca iar false probleme. Pentru un crestin “superioritatea” viziunii revelate fata de orice tip de cunoastere creata nu poate fi motiv de ingamfare, se refera la un continut existential si mistic al trairii venit din participarea la o initiativa si lucrare divine care il transcend pe om, sunt un dar si nu un merit, prin urmare nu exista motive de superiorizare a cuiva. Pur si simplu, faptul ca Dumnezeu e mai presus de om si El a creat lumea nu este semn de aroganta ci o evidenta a credintei crestine. In plus, dezamagindu-l iar pe d-l Petrisor, trebuie sa spun ca autorii au pregatirea profesionala de a reprezenta si a valoriza ambele pozitii, nu numai pe cea teologica, avand studii si specializari in stiinte si teologie. De asemeni in filosofie, in campul careia exista abordari conexe mult mai aplicate, concrete si fertile pentru tema noastra decat transdisciplinaritatea (a se vedea fenomenologia liturgica, spre exemplu). Ca volumul nostru este perfectibil, nimeni dintre autori nu neaga, insa asteptam critici mai constructive, axate pe o problematica de fond.

_____________________________________________________________________________

* Termenul "TD" (intelegand prin asta sirul de caractere 'transdisciplinarity') nu apare nici macar o data in toata enciclopedia (deci nu numai ca nu are alocata o sectiune aparte, si nici macar nu apare in consistenta sectiune de Religie si Stiinta - daca "metodologia transdisciplinara" in relatia stiinta-religie ar avea o asemenea recunoastere unanima in mainstream, ne-am astepta sa apara macar
acolo!). Cuvantul "transdisciplinary" apare in sectiunile dedicate lui Jean Baudrillard, Estetica Feminista si Bernard Williams - in ultima numai in cadrul unei referinte. Cuvantul "trans-disciplinary" apare in capitolele "Molecular Biology" (insa numai in titlul unei referinte istoriografice pe teme de "Incipient Legitimation of Molecular Biology in the 1930s") si "Life" (tot istoriografie, in relatie cu referinta mentionata anterior). Cam asta-i tot. Nici o mentionare a "metodologiei transdisciplinare" intr-un context care ar angaja stiinta si religia ca parteneri. Ca fapt divers, Lupasco/Lupascu nu apare nici o singura data.