Dreptul la replică

În virtutea dreptului la replică, răspundem în cele ce urmează d-lui Ioan Buduca şi d-nei Renata Tatomir care, în intervenţiile lor*, în cotidianul Ziua – în ediţiile datate 30. 04. 09 şi 01.07.09 – au considerat inadmisibilă poziţia – altfel, de bun simţ pentru orice demers teologic integrat în tradiţie – pe care şi-au asumat-o autorii volumului „Repere patristice în dialogul dintre teologie şi ştiinţă (Ed. Basilica a Patriarhiei Române, 2009). Aceştia, se ştie, în Introducere au adus unele critici metodei transdisciplinare.

Considerăm că argumentele aduse în acest sens de Ioan Buduca sunt cel puţin discutabile din punct de vedere filosofic, nu numaidecât teologic. Cu referire la raportul dintre trăire şi gândire, ni se reproşează că am ignorat doctrina nivelelor de realitate necesare pentru a înţelege semnificaţia şi menirea acestora. Este lesne de sesizat tendinţa criticului nostru de a folosi ca reper absolute în clarificarea sensului noţiunilor gândirea transdisciplinară, ca şi când n-ar mai exista nicio altă posibilitate de a da înţeles şi consistenţă conceptelor şi funcţiunii lor (cu toate acestea, în mod paradoxal, d-l Buduca apreciază pozitiv tematica şi studiile din volum, ceea ce înseamnă implicit că dialogul dintre teologie şi ştiinţă se poate efectua cu succes şi în afara cadrului transdisciplinar).

Cu privire la raportul dintre trăire şi gândire, a le asimila pe acestea, pe fiecare în parte – după cum sugerează d-l Buduca – unui alt nivel de realitate şi deci unor funcţiuni care diverg între ele constituie, în opinia noastră, nu doar un abuz presupoziţional, dar şi o excedare a bunului simţ, o contrazicere flagrantă a realităţii psihologice înseşi care spune cu totul altceva. Unitatea ontologică a fiinţei umane cunoaşte o lege internă fundamentală, ţinând de evidenţă. Aceasta este afirmarea identităţii de sine prin unitatea dintre trăire şi gândire, dintre trăire şi acţiune. Omul trăieşte gândind şi gândeşte trăind, cum remarca Petre Ţuţea (exponentul bunului simţ filosofic): „În logică legile gândirii juste au la bază sentimentul justului sau injustului. Din universul de valori nu putem ieşi”. Axiomele sunt principii nemijlocite juste, ce ţin de intuiţie, o „revelaţie internă a omului” (Goethe).

A postula separaţia dintre trăire şi gândire, invocând filosofia nivelelor de realitate şi doctrina adevărului nemanifest, constituie o afirmaţie inacceptabilă psihologic în primul rând, pentru că ea ameninţă unitatea ontologică a fiinţei şi perturbă grav acel élan dinamic unificator al trăirii, ce tinde să smulgă valenţe creative raţiunii, să penetreze – prin cooperare, prin consens, dar mai ales prin crearea unui orizont de aşteptare – orice altă funcţie cognitivă. Creativitatea însăşi, arată Jean Burgos, poeticianul imaginarului, conţine în sine presentimentul schimbării lumii şi convertirea raţiunii. Homo humanus este o unitate ontologică, în care tendinţa fundamentală este dată de „sintonizarea fiinţei umane cu oricare parte a sufletului său” (S. D. Ogodescu). La rândul său, Prescott Lecky (cel ce a elaborat teoria autoconsistenţei) a arătat – destul de convingător – că tendinţa spre unitate constituie o forţă motivaţională de seamă a persoanei, pe care o concepe ca pe o „schemă unificatoare a experienţei, o organizare a valorilor care sunt consistente unele cu altele”.

Reducerea disonanţei şi realizarea consonanţei ţine de echilibrul psihic al întregului. Dacă există, nevoia de disonanţă e oricum motivată de trecerea la un nivel superior de consonanţă. Docta „schizofrenie” teoretică are printre multe alte hibe şi un viciu major: este inaplicabilă, întrucât psihologic neviabilă.

În doctrina celor trei materii – elaborată de Lupaşcu – care este fondul filosofic al metodei transdisciplinare, niciun sens al existenţei nu apare privilegiat. Moartea şi viaţa, răul şi binele au acelaşi drept de existenţă în cetatea ontologiei generale. Drept urmare, axiologia este redusă la tăcere, iar Hristos, Viaţa lumii, se reduce la un „antagonist” neputincios al morţii perene – atât de perenă, încât Lupaşcu a denumit-o „subiect” absolut al existenţei, ca şi viaţa. De o asemenea viziune autorii cărţii incriminate în precedent semnalatele articole se delimitează net şi sperăm că ne va fi acordat dreptul la replică pentru a exprima opţiunea proprie.

Considerăm în plus că doctrina adevărului nemanifest, în care adeptului ei de seamă, Basarab Nicolescu, i s-a revelat (!) natura non-manifestă a adevărului (să fie vorba aici de o iluminare gnostică?), caută să se impună atenţiei printr-o atitudine criticabilă filosofic, o dată ce postulează un definitiv al cunoaşterii şi totodată acţionează ca un factor menit să inhibe forţa motivaţională a demersului opţional.

Istoria ne-a dat adesea lecţii că în vremuri de relativizare a valorii se stârnesc în societate reacţii iraţionale, tendinţe spre anarhie şi manifestări de sălbăticie. Fondul opţional al fiinţei nu poate fi reprimat fără a declanşa opoziţii violente, de natură inconştientă. Dacă raţiunea devalorizează alegerea, atunci instinctul va alege el, şi va alege cu o forţă irepresibilă şi cu atât mai primejdioasă.

Doctrina adevărului nemanifest riscă să fie receptată ca un gest intelectual cu accent totalitar şi riscă să genereze printre emulii ei o atitudine fanatizată, împinsă chiar mai departe decât aceea posibil generată de un entuziasm natural al opţiunii. O dovadă în acest sens sunt afirmaţiile d-nei Renata Tatomir, care compun o imagine profund distorsionată asupra realităţii, pe care autoarea, extrem de exaltată, o contemplă prin lentila transdisciplinarităţii. După ce califică transdisciplinaritatea ca pe o culme de neatins a gândirii, autoarea se referă la aceeaşi celebră şi nepreţuită metodă ca la un declanşator de numărătoare inversă spre momentul iminent, momentul zero. Care este acela? Iminenta întâlnire cu civilizaţiile extraterestre, pe care mediatorul Basarab Nicolescu va fi pregătit-o în secret, uzând de asul din mânecă: „tainicul terţ ascuns” (Ioan Buduca). No comment!


Florin Caragiu
co-autor al volumului
„Repere patristice în dialogul dintre teologie şi ştiinţă”


.................................................................

* http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-07-01&id=255157
http://ziua.ro/f.php?data=2009-04-30&thread=252528&id=47115
http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-04-30&id=252528