chiar acum – când
vorbeşti cu El –
ceilalţi se uită la o
frumoasă eclipsă
ce-nţeapă încetişor ochii
muşcă din merele sângerii
totul se petrece sub
apăsarea luminii
pe cutele ei mormântul de
aer se-nalţă
deasupra treptelor
mâncate de paşi
suferinţa e o roată în
roată
spiţele ei mişcă în jur primăvara
pe lujeri se zbate ploaia să nască zăbrele de cer
torsiunea din oase aduce aminte
de înaintarea lentă a sângelui
între movile de celule
sub care ticăie ceasul de aur al îngerului
pe nervii subţiri spre pielea-nsorită
umblă un gând cu patul lui în spinare