să vezi și să crezi
să crezi și să vezi
vârtejul ce-nghite mii de făpturi
începe cu tine
de cele mai multe ori când spui ceva
cuvântul te părăsește
și când se-nalță direct prin tavan
te tragi înapoi
trupul nu-i pregătit
pentru asta trebuie să mori puțin
să mergi la nesfârșit
prin tot felul de locuri cu câinele tău
vorbind cu tot felul de oameni
uneori luminându-se
alteori întunecându-se
și nu dintr-o dată, ci culegând mărunte
indicii
străfulgerări, verigi lipsă
îți dai seama că el – animalul –
înțelege
că-l tragi după tine
și e gata
să-ți urmeze gândul când te lași încet
pe fotoliu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu