briză

muşti din bănuţul de vânt: e nou;

limpede spulberă un glas singurătatea,

ca un piepten prin păr stârnind imagini – plase

pe care le-arunci peste marea de fiinţe,

şi când le tragi înapoi

găseşti între ele zbătându-se ochiul sărat –

coada balenei împingând

spre perna lui de nisip marea. ai adormit

cu o palmă în alta surpată.

în jurul lor s-a-ntins coaja moale a serii.

semn de carte-i declinul ei – surfing pe așteptarea

rostogolită în reversul unei stele.