A-ți
asuma responsabilitatea pentru un gând, un cuvânt, un gest, o faptă înseamnă a
păstra permanent acea disponibilitate pentru schimbarea minții (metanoia) ce te ajută să-ți îndrepți
greșelile și atitudinea atunci când ceva nu se acordă cu îndemnul conștiinței. Aceasta
fără cascade de justificări și proiectarea vinei pe ceilalți.
Responsabilitatea nu poate fi asumată în afara responsivității, a receptării
atente și cu discernământ a semnalelor din partea celorlalți, a deschiderii
spre dialog și comuniune. În primul rând suntem responsabili față de propria
conștiință, față de darul vieții, față de chipul ce ni s-a dat. Responsabilitatea
nu are doar o relevanță individuală, ci cuprinde atenția față de celălalt,
respectarea lui și punerea în locul lui, odată cu purtarea crucii sale, cu alte
cuvinte disponibilitatea de a-i veni în ajutor și a ușura prin implicarea ta
personală greutățile lui atunci când este cu putință.
Florin
Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu