Semnificative
ne apar a fi și figurile celor ce se întorc cu fața spre Dumnezeu după o
rătăcire care îi lasă pradă la extrem suferințelor. Enigmatică este metamorfoza
lui Nabucodonosor, regele Babilonului, care i-a obligat pe
toți supușii săi să se închine unui chip de aur idolatru. La plinirea
fărădelegilor sale și a stăpânirii sale silnice, regele Babilonului „a fost
alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca animalele şi trupul lui era udat de
rouă până când părul i-a crescut ca penele vulturilor şi unghiile ca ghearele
păsărilor” (Daniel 4, 30).
Abia
după șapte ani cel odinioară beat de putere și-a venit în fire, întorcându-și
fața spre Dumnezeu cu smerenie, lăudând și preamărind purtarea Lui de grijă:
„am ridicat ochii mei la cer şi mintea mi-a venit din nou şi am binecuvântat pe
Cel Preaînalt şi Celui veşnic viu l-am adus laudă şi preamărire, că puterea Lui
este putere veşnică, iar împărăţia Lui din neam în neam” (Daniel 4, 31).
„Regresia”
regelui Nabucodonosor la starea animalică are o semnificație mai largă, a
faptului că orice dar de la Dumnezeu, dacă nu este lucrat întru cunoștință, cu
simțământul asimilării lui într-o lucrare duhovnicească, ne poate înstrăina de
condiția umană și de menirea noastră. Liturghisirea darului dumnezeiesc spre
rodirea și înmulțirea dragostei ne descoperă umanitatea cea după chipul lui
Dumnezeu, cea care exercită, mai mult, o lucrare de umanizare, de revărsare a
reflexelor binefăcătoare ale conștiinței luminate de har, asupra întregii
creații.
Florin Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu