Volumul bilingv „Memoria”, apărut în anul 2013 la
editura franceză clairdeplume34,
este, în gândul autoarei, poeta Angela Mamier Nache, „scris cu cerneala
nostalgiei”, celebrând viaţa în ritmul ei de zi cu zi, cu punctele ei critice,
cu ritualurile ei, cu gesturile şi bucuriile-i simple, cu figurile ei neşterse
şi crizele sale proiectate în luminişul conştiinţei. Aici cotidianul capătă
nimbul unei arte poetice care recreează în memorie realitatea, transmiţându-i
prin rezonanţă afectivă fineţea, spontaneitatea şi dramatismul mişcărilor
spiritului, compasiunea faţă de tot ceea ce există şi curge spre moarte cu un
nestăvilit dor de viaţă.
Poeta urmăreşte în manifestul ei poetic o repunere în lumină a figurii
femeii, o restabilire a sa în demnitatea şi expresivitatea specificului ei ce
este ameninţat, paradoxal, chiar de feminismul ce urmăreşte o uniformizare
formală până la indistincţie a genurilor.
Cu sete de concret, sensibilitatea autoarei răspunde provocărilor
existenţei, întâmpină printr-un evantai de stări poetice formările şi
deformările ei, conducând fluxul rememorărilor spre catharsis, spre o tandră
geneză a lumii în cuvânt.
Purtate de torentul vieţii, figurile sunt desenate în mişcare, gesturile
sunt surprinse în firescul ce le înnobilează. Cele umile, respinse,
marginalizate îşi regăsesc glasul în simfonia vieţii.
„Sfincşi umili”, „cuminţi şi solitari” dispăruţi, talii încinse cu pământ
înverzit, „frisoane tulburi” şi „ore cenuşă”, „macii în zbor ai ştiinţei”,
bătrâni frământând huma şi pâinea, saltele cu flori de câmp, mămăliga aurită ce
arde palatele gurilor, pădurile înecate în ninsoare, fragilitatea călătorilor
curbaţi, bătăi de pleoapă ciclonice, miracolul naşterii, amprenta pe obraji a
mâinilor de prunc, „copilul vântului” pierdut între trecătorii absenţi, fricile
albastre ale femeilor căzute pradă prostituţiei, cu visul lor atingând
adâncurile mării de lacrimi – sunt palpări imagistice ale rădăcinilor vieţii, cufundarea
noastră în universul poetic constituind o baie de umanitate.
Trauma exilului se converteşte în acest fel într-o vibraţie a conştiinţei
devenită ea însăşi punte între lumi.
Florin Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu