Formată în cadrul Cenaclului 19 de la Braşov, poeta Angela Mamier Nache, aparţinând promoţiei optzeciste, a preferat să se situeze în afara curentelor literare dominante ale epocii, afirmându-se „cu discreţia unui talent adevărat“ (Cornel Moraru), care „întâlneşte substanţa lirismului contemporan venind pe o cale poetică proprie“ (Mircea Iorgulescu). Plecată în 1987 în Franţa, unde a activat ca profesoară în oraşul lui Paul Valéry, Sète, poeta aparţine culturilor română şi franceză deopotrivă, dezvoltând la întrepătrunderea lor o expresivitate lirică în care asistăm la fericita conjugare între unicitatea şi universalitatea rostirii. Amintim, de asemenea, că Angela Mamier Nache coordonează – moderând întâlnirea artelor – Cenaclul Musc’Art din Frontignan.
Volumul bilingv „Memoria“, apărut la editura clairdeplume34 din Franţa, este, în gândul autoarei, Angela Mamier Nache, „scris cu cerneala nostalgiei“, celebrând viaţa în ritmul ei de zi cu zi, cu punctele ei critice, cu ritualurile ei, cu gesturile şi bucuriile-i simple, cu figurile ei neşterse şi crizele sale proiectate în luminişul conştiinţei. Aici cotidianul capătă nimbul unei arte poetice care recreează în memorie realitatea, şi dramatismul mişcărilor spiritului, compasiunea faţă de tot ceea ce există şi curge spre moarte cu un nestăvilit dor de viaţă.
Poeta urmăreşte în manifestul ei literar o repunere în lumină a figurii femeii, o restabilire a sa în demnitatea şi expresivitatea specificului ei ce este ameninţată, paradoxal, chiar de feminismul ce ajunge să urmărească o uniformizare formală până la indistincţie a genurilor. Cu sete de concret, sensibilitatea artistică, „împăcând într-o formulă biografică originală realul cu imaginarul“ (Cornel Moraru) răspunde provocărilor existenţei, întâmpină printr-un evantai de stări formările şi deformările ei, conducând fluxul rememorărilor spre catharsis, spre o tandră geneză a lumii în cuvânt.
Purtate de torentul vieţii, figurile sunt desenate în mişcare, gesturile sunt surprinse în firescul ce le înnobilează. Cele umile, respinse, marginalizate îşi regăsesc glasul în simfonia vieţii. „Sfincşi umili“, „cuminţi şi solitari“ dispăruţi, talii încinse cu pământ înverzit, „frisoane tulburi“ şi „ore cenuşă“, „macii în zbor ai ştiinţei“, bătrâni frământând huma şi pâinea, saltele cu flori de câmp, mămăliga aurită ce arde palatele gurilor, pădurile înecate în ninsoare, fragilitatea călătorilor curbaţi, bătăi de pleoapă ciclonice, miracolul naşterii, amprenta pe obraji a mâinilor de prunc, „copilul vântului“ pierdut între trecătorii absenţi, fricile albastre ale femeilor căzute pradă prostituţiei, cu visul lor atingând adâncurile mării de lacrimi – sunt palpări imagistice ale rădăcinilor vieţii, cufundarea noastră în universul poetic constituind o baie de umanitate.
Trauma exilului se converteşte în acest fel într-o vibraţie a conştiinţei devenită ea însăşi punte între lumi. Cu rădăcinile în aer, între visul „cu ochii închişi“ şi visul „cu ochii deschişi“ se întinde viaţa cutremurată de propria vulnerabilitate şi nu mai puţin de minunea existenţei. Odiseea campionilor anonimi ai savuroaselor scene de viaţă declanşează în curgerea lină a poemelor neaşteptate turbulenţe, atrăgând în vârtejul textual atenţia cititorului, trezind în acesta o nostalgie cu iz dulce-amărui. Din loc în loc, cuvintele semnalizează, sesizând rătăcirea de sine, tânguirea, ghemuirea în sine a unei lumi contractate, ezitante, cu privirea „golită de ceruri“, ascunsă în aripile-i fantasmagorice, între râs şi plâns.
Şi totuşi, în interstiţiile norilor de praf ce întunecă traiul îşi fac loc iertarea, îmbrăţişarea, fericirea simplă, străfulgerând peste pragurile vieţii. Între pupile, aluviunile lacrimilor şi oglinzile râurilor, între dorinţe şi ţesăturile înflorite ce trec prin procesul albirii, între coaja scrijelită a pământului şi nervurile pielii, între inspiraţiile ţesute pe gură şi linţoliul înstelat al fiinţelor ce vin pe lume se nasc oglindiri, întrepătrunderi, diseminări de sens ce amplifică misterul existenţei.
„Poeta se bucură aşadar firesc de orice ivire din rolul indiferent al lucrurilor, iar dacă acelea din apropiere – netede, derizorii, potolite, şterse – se mai arată, neaşteptat, şi în câte un cearcăn de taină, ea se înfioară, încearcă starea extatică; ori, altădată, atingând în treacăt acel subţire inel, ascultă numai delicatele ecouri iscate, care ei îi spun multe“ (A. I. Brumaru).
Enigma e întreţinută de contraste cromatice, auditive, olfactive, gustative şi tactile ce se prelungesc sinestezic în câmpul conştiinţei – evocând simultan continuitatea şi ruptura – precum şi de alăturări ale regnurilor ce-şi armonizează ritmurile la auzul ecoului ancestral. Acesta marchează indefinit memoria, a cărei sclipire strică vraja „soarelui fals“. În matca vieţii, astfel, tristeţea pricinuită de necazuri şi risipire se înnobilează cu razele compasiunii universale şi ale bucuriei necondiţionate de a fi.
S-a vorbit, de asemenea, despre un caracter profetic al poeziei de faţă, în care se împletesc accentele critice, grave, la adresa stereotipiilor şi rutinei cotidianului, înfruntând ceea ce ameninţă să întunece şi să derealizeze bucuria vieţii, şi cele exuberante, de celebrare a ei. „Solitară, dârză şi liberă, autoarea practică un ascetism liric echivalent cu o mărturisire; parafrazând un titlu celebru, poemele ei sunt, de fapt, «son coeur mis à nu», depoziţia implacabilă a unui martor drept într-o lume a oglinzilor strâmbe“ (Virgil Borcan). Mircea Iorgulescu remarcă, la rândul lui, ca o marcă a acestei poezii, „sfidarea prin emoţie a amorfului“, împreună cu antisentimentalismul care înseamnă, aici, „cultivarea emoţiei în chip sistematic, însă fără patetisme şi cochetării lăcrimoase, ci discret, lucid şi, mai ales, autentic, adică viu şi natural“.
Aş evidenţia, în plus, un apetit de empatizare care stimulează creativ imaginaţia în direcţia cuprinderii şi integrării stărilor atât de dinamice, diverse şi contradictorii ale lumii actuale.
Florin Caragiu
(Text apărut în revista "Hyperion", Anul 32, Nr. 4-5-6 / 2014 (240-241-242), pp. 86-87.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu