chenoză

te-ntorci la cea mai veche-ndeletnicire a ta – suferința.

aștepți să se curme, descurcând gândul.

nodurile bine strânse dispar sub degetele răzbătătoare

ale rugăciunii – dezlegată-i risipa:

fiecare-nțelege ce vrea – o parte din corp,

o mână ruptă, de pildă, își mută bun-simțul din a face-n a fi.

trage spre sine dorința, ca o aproximare prin lipsă

a trezei absențe, ce, prinsă-n cârlig, scutură teama.

într-o clipită, care mereu îți scapă, te pierzi și te vindeci.