"Voinţa proprie firii omului este, după cum spun Sfinţii Vasile şi Chiril, dragostea de viaţă. Căci orice om prin firea [sa] iubeşte viaţa şi se bucură de vederea luminii. Iată, aceasta este voinţa comună. În firea noastră există multiple voințe gnomice. Unul vrea să se retragă din viaţa publică, altul vrea să construiască, altul, să cultive pământul, altul, să navigheze. Şi [noi], ceilalți, avem în mod similar nenumărate voinţe gnomice. Însă una este voinţa specifică firii [omeneşti] – dragostea de viaţă. Şi omul iubeşte viaţa nu fără un sens, ci face aceasta prin imboldul firii care a fost dăruită dintru început, de la origine, cu nemurirea pe care o iubeşte şi o caută" (Sfântul Anastasie Sinaitul, "Călăuza", Sophia/Metafraze, 2014).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu