În curând, la editura Platytera: Florin Caragiu, "Școala Martiriului" (Cuvânt înainte de pr. Dan Popovici, Postfață de Ciprian Voicilă, Coperta: Cristian Bandi)

Într-o lume care caută tot mai obsedant orizontala confortului și a plăcerii, o carte despre verticalul martiriu aduce tocmai medicamentul de care aceasta are nevoie, greutatea care reface echilibrul pierdut, apa rece de la Izvoarele Harului care alungă pătimașa somnolență, care trezește martirul adormit din noi.

                                                        Preot Dan Popovici

 

Lectura micii cărți care ne stă smerită înainte ne este utilă mai cu seamă în perspectiva „marii treceri” pe care fiecare dintre noi este menit, încă de la ivirea sa în lume, să o străbată. Martirul ne arată cum putem străbate, cu bine, „hotarul de taină” (Avva Ghelasie), noi, ființele-întru-moarte, devenind mai întâi din indivizi (noțiune specifică gândirii cantitative) persoane, asemănându-ne, printr-o asceză de o viață, Chipului (eikon eikonos), Domnului nostru Iisus Hristos.

                                                                                                                                   Ciprian Voicilă

pe cerul dimineții

poem

frigul e o căsuță cu dinți

care mușcă în gol

și se-ntinde pe carnea roz

iute ca un sos picant

șșșș... sub șubă mănânc bulz

după o idee bate vântul

coasta-n dungă

și ideea o alungă

vreau să fiu

în buricul abia tăiat al pământului

în aburii verzui ai nopții

din ochii zilei ce vine spre noi fluierând

nu văd nimic! între palme, frigul

Pucioasa 13. 05. 2017, Zilele Constantin Virgil Bănescu

în cadrul atelierului de scriere creativă condus de Răzvan Țupa

Lansarea volumului: Florin Caragiu, "Frumusețea lucrurilor ultime" (ed. Sophia / Platytera, 2017). Invitat special: scriitorul, jurnalistul și profesorul de istoria religiilor Marius Vasileanu

În curs de apariție la editura Platytera: Pr. Dan Popovici, "Arta Fugii"

Ca Fiu al Omului Iisus Însuși s-a smerit fugind, dându-ne o idee despre cum e posibilă o fugă care nu știrbește cu nimic demnitatea de chip al lui Dumnezeu. Dar nu numai o idee, ci și nenumărate ocazii de a o pratica pentru că în a alerga smerit constă toată Arta fugii, care nu e altceva decât arta desăvârșirii alergătorului acestui veac. Acesta e, de altfel, și cheia în care ar trebui lecturată această carte.

Pr. Dan POPOVICI

Scriptură și Isihasm (33)

Amestecul babilonic al limbilor (Fac. 11, 9) închipuie pierderea acelei capacități duhovnicești de empatizare sau simțire înțelegătoare ce exprimă modul vieții după chipul lui Dumnezeu, în care semenul este resimțit ca un alt sine, ca deoființă cu sine. Chipul aruncat în umbră și uitare al acestui mod de viață este redăruit umanității la Cincizecime, odată cu Pogorârea Duhului Sfânt, vestită de Iisus Hristos la Înălțarea Sa, când le-a spus apostolilor: „Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi” (Fapte 1, 8). „Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi” (Fapte 2, 2-4). Este o arvună a tainei dialogului eshatologic între conștiințele luminate de har, comuniante în neștirbita lor unicitate, mai presus de diviziunea limbilor.

Florin Caragiu