umblu în întuneric ca un cal ruginit
rugăciunea tresare într-un puls străin
vino, e dimineață, e noapte
limba rătăcește în peștera gurii
nici o lumină, doar căldura sufocantă
peste tot pământul se-ntinde
și tu, liniștea mea, casa agățată de rouă
în lumea pe care oamenii o deschid
ca pe o cutie de chibrituri
timpu-i un furtun căruia nu-i găsești capătul
fericirile au plecat la cerșit
dă-le tot și fii liber
necunoscuții sunt toți ai tăi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu