dacă trupul nu-i al meu, nimic nu e
dar nu mă pierd în spațiu ca o suflare
pentru că iubirea mă leagă
de toți și de toate și mă-nviază în zori
din somnul plin de amintiri netrăite
apoi speranța mă poartă prin zi
prin apele-i tulburi, pudrate cu aur
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu