om

fiecare părticică din mine e un om

care-și cere drepturile

nu știu ce să mă fac cu poporul acesta

plin de frici și dureri

cu o uriașă nevoie de blândețe

el mă poartă din loc în loc

îmi face voile

se mulțumește cu puțin

dar uneori se revoltă și-mi strigă:

vrem și noi să ieșim din întuneric

nu vezi că murim?

dă-ne o speranță

du-ne la lumină

dar nu știu calea, zic

atunci cheamă lumina să vină

să potolească frica ce atârnă de noi

durerea ce ne trezește vaietul

și eu cad cu fața la pământ și mă rog

și ei cad cu fața la pământ și suspină

și o rază trece prin noi și nu mai știm

în ce zi și în ce loc ne aflăm

și dacă suntem mulți sau unul