de câte ori mă supăr pe un om
carnea de pe mine asudă
și se pornește să-l osândească
cuvintele se adună în gură
ca un nor de viespi înfuriate
de mă apucă așa o tristețe
ca o ploaie în mijlocul arșiței
o milă strașnică mă plesnește
că-l iert de șapte ori câte șapte
mă sărut pe obraji
și iubesc tot ce mișcă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu