numele

Iisus Hristos, frescă, mânăstirea Dečani 

dac-am uita pentru o vreme

numele celui drag,

cu câtă-nfrigurare ne-am căuta,

unul altuia, chipul?

cum ne-am chema de departe,

cu ce gesturi

încărcate de amintiri?

iar apoi, când memoria

s-ar întregi la loc, cu ce bucurie

l-am repeta în neștire!

așa, Doamne Iisuse,

murmur neîncetat numele Tău,

pe care odinioară

l-am rătăcit printre lucruri și treburi,

griji și proiecte neterminate.   

și când ai venit, a curs ca o apă vie

peste gesturi neînchegate.