vai, ce frumos,
când îmi întorc
lumea pe dos!
parcă mă urc
peste un val,
ca un jocheu
sus, pe un cal.
fug teleleu,
ca un nebun
peste abis
și ca din tun
dau de un vis,
mult mai real
decât un spin
foarte venal
și spun: amin.
și când mă rog
rămân tăcut,
ca un olog,
orb, surd și mut.
și totuși văd
ce nu ating:
moartea-i prăpăd,
dar o înving.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu