setea

spune-mi ce ai pe suflet,

dragoste ce-mi inunzi țărmurile,

de nu mai știu

unde-ncep și unde mă sfârșesc,

al cărei chip revarsă
peste ape începutul de lume.

mă fac luntre și punte

peste nopțile tale,

până tresare pe buze roua,

la despărțitura dintre suflet și trup. 

punctul meu de sprijin,

am cucerit universul!