foto: Diana Popescu
cireşele-s mici ca o lună a sângelui
soneria unei uşi scufundate
amuţeşte păsările vorbitoare în somn
sub norii cu picioare subţiri plânsul tău
e în nisip un sâmbure din care creşte amurgul,
scoica – încăpătoare –
din care numele se aude ca o vâslă a unei respiraţii
peste faţa însetată de larg
şi ne plimbăm pe ţărmul care ne uită
şi spargem cifrul unui seif de apă
când un copil se loveşte de noi
şi ridică o eşarfă de soare
Florin Caragiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu