miercuri, 1 iunie 2011
Copilărie (poem de 1 Iunie)
sub luna cu vărsat de vânt între casele de paiantă
îşi lasă dâra un cântec din viitor:
scoţi din ţărână cărţi, te laşi întrebat, înconjuri
în maşini de superviteză şcoala primară.
ca o lecţie din care nu se-nţelege
decât un rând, şi acela pătat de cerneală, eşti gata
să fii inscripţionat în lemnul cu ochi verzi
din care copiii fac leagăne pentru adulţi.
te-ai folosit de toate, însă darul s-a stins
în sânii de nisip destrămaţi, pentru că omul e mai mult
decât el însuşi şi carnea lui e plină de fante
prin care trec cuvintele lumii
Florin Caragiu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
+ + +
Trimiteți un comentariu