lângă acest iureş de ape
coşi frunze
pe un petic de pânză brodat.
e un câine cu urechea tăiată acolo:
ascultă cântecul tău murmurat.
coada-i se mişcă încet,
pietre se înalţă din râu,
calci pe ele
ca - peste ani - un copil
ce, împiedicându-se, râde.
te ridici ca un abur,
luând cu tine mirosul de muşchi.
o faţă se-ngroapă în tine
şi, cum ar ochi
de pe o punte păstrăvii iuţi,
taie şoldul rece al nopţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu