te laşi în voia grădinii
invadate de tufe sălbatice.
porţi pe cap
un turn de zăpadă –
pe-un pat tare s-a-ntins,
înăuntru-i, liniştea.
soarele-i lentila ei de contact:
vezi sprintul copacilor
pe coate golaşe, lumină de ceară
picurând peste ape.
omătu-i pălăria aruncată în sus
a tăcerii. ea varsă încet,
pe creştetul tău, cerurile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu