au ruginit porţile.
singurătatea întoarsă în sine
o dată cu doina
caută din grote de sare
ochii.
cerul se lasă
pe rotula-i însângerată –
îşi atinge fruntea de noi:
umbre
înfipte în moarte, sus,
cresc şi descresc peste oraş.
o cruce pictată
sunt
purtătorii de cinabru.
ca un vin vechi
din răcoare se-ntorc – în poveşti –
anii în care am stins, între degete,
flăcări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu