Menirea liturgică a bărbatului și femeii în Biserica creștin-ortodoxă

Voi prezenta pe scurt concepția Părintelui Ghelasie de la Frăsinei, în acord cu Sfânta Tradiție creștin-ortodoxă, despre menirea liturgică a bărbatului și femeii în Biserica creștin-ortodoxă.

Bărbatul și femeia sunt creați în taina Întrupării lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat omul după chipul Său, spune Scriptura. Chipul lui Dumnezeu e pecetluit în chipul de creație. Mai înainte de veci, Fiul lui Dumnezeu a asumat în sine chipul de creație ca chip de Fiu al Omului-Mielul jertfit înainte de veci. Fiul lui Dumnezeu asumând în Sine chipul de creație, Tatăl binecuvântând, iar Duhul Sfânt desăvârșind/plinind, Dumnezeu-Sfânta Treime a creat lumea. 

Părintele Ghelasie vorbește de Liturghia Sfintei Treimi în actul Genezei, în care "prescura" a fost tocmai acest chip de Fiu al Omului-Miel al lui Dumnezeu jertfit înainte de Facerea lumii, din care a luat ființă creația. Fiind enipostaziat de Fiul lui Dumnezeu, chipul de creație este indestructibil, astfel încât, chiar dacă, ca urmare a căderii, omul și creația trec prin moarte, ele se vor trezi la viață în momentul învierii universale, în universul eshatologic.  

Mai mult, se înțelege de ce creația are o condiție filială în raport cu Dumnezeu, și nu poate fi independentă, având chipul enipostaziat în Hristos. Arogându-și independența, la ispitirea diavolului, omul s-a înstrăinat de Dumnezeu, și-a uitat chipul/identitatea și a intrat, o dată cu natura, în lumea marcată de amestecul de bine și rău (sămânță și neghimă) și îmbrăcată cu iconomie de Dumnezeu în veșminte de piele-legile lumii actuale. 

Chipul lui Dumnezeu și chipul omului sunt două chipuri tainic întrepătrunse și neamestecate, neconfundate, al Fiului lui Dumnezeu și al Fiului Omului. În bărbat, Chipul lui Dumnezeu-Hristos e în prim plan/în evidență și chipul de creație e în spate/înlăuntru, deci bărbatul are ca evidență chipul de Fiu al lui Dumnezeu. În femeie, chipul lui Dumnezeu e în spate/înlăuntru și chipul de creație în evidență, deci femeia are în evidență chipul de creație-chipul de Fiu al Omului, chipul Maicii Domnului. 

Așadar, chipul bărbatului este icoana chipului lui Dumnezeu întrupat în creație, iar femeia, icoana chipului de creație care întrupează pe Dumnezeu, sau, în termeni ecleziali, icoana chipului de creație care "se întrupează" în Dumnezeu (alipindu-se Trupului dumnezeiesc al lui Hristos). 

Bărbatul și femeia au același chip al lui Fiului lui Dumnezeu întrupat, dar în două evidențieri diferite. Bărbatul închipuie/zugrăvește iconic pe Hristos, iar femeia, pe Maica Domnului. Întrucât icoana este chip liturgic, aceste chipuri iconice dau sensul menirii liturgice, așa că bărbatul are potența să fie preot, după asemănarea lui Hristos, iar femeia, biserică, asemenea Maicii Domnului, așa cum apar și reprezentările iconografice cu Hristos și Preacurata Fecioară.

Chipul bărbatului și chipul femeii sunt egale ca demnitate, fapt arătat de taina preoției universale, de a fi aluat sfânt ce dospește toată frământătura lumii, la care și bărbații (inclusiv laicii) și femeia participă fără diferențiere. În cadrul slujirii sacerdotale, modul liturgic al vieții ecleziale respectă alcătuirea iconică a chipurilor bărbatului și femeii. Modul eclezial al vieții este o pregustare a vieții restaurate și transfigurate în Hristos și Trupul Lui, Biserica.  

O deviere de la menirea liturgică a persoanei este inevitabil o neînțelegere de factură  iconoclastă și o situare în afara conglăsuirii cu Sfânta Scriptură și Sfinții Părinți.

 Florin Caragiu