aceste vorbe cinice sfărâmând văzduhul,
rănind simţământul de-a fi,
sunt o muţenie deghizată, un vaiet al orhideei
într-o nişă bine ascunsă.
furia lor nu se stinge, răul de viaţă
se-ntinde sub presa unui soare negru.
razele lui sunt cuţite în mâna măcelarului,
lucrurile-s hălci sângerii ale unui trup despicat.
sub carne, oasele goale: nimic plutind peste ape.
ci tu spre Iisus, pe-ntărâtatele valuri păşeşti:
la Dumnezeu toate-s da – în jurul Lui
tăcerea se-ascute şi taie un ochi smintitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu