acum

ia lumea în spate și du-o cu tine

în crăpătura primului gând

e mare și grea

doar umbra-i cu anii ei lumină

ți se strecoară între genele strânse 

liniștește-o

leagănă-i cerul

întoarce spre tine

setea săpată în paharul amar

răstoarnă-l

dă-i un foc  

să-și respire îngerul 

și dacă văzându-l

nu mai poți trage spațiul afară din tine

lasă-l să crească