furtuna ne ia pe sus
amintirile ies din rând
stau una în alta
ca noi
primind în faţă promisiunea
stropilor mari
lângă magazinul închis al
lumii
cu beculeţe
luminând ca seninul de
după
ne fulgeră o idee
lucrurile se simplifică
ca să le scoatem de mână
afară
în şir indian
o dată întoarse acasă
nu le mai poţi număra
cum nu se pot despărţi pe
cer norii
cu genunchii la
piept
clipa
înaintează în noi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu