visai un munte
cu creste subţiri ca degetele
în care ne căţăram să strângem
de-o căutătură spre mare
vulturii se roteau în jur
ne trăgeau de colţul cămăşii
să ne-ntoarcem, că râul crescuse
până la copilul cela din poiana cu maci
pitită hăt-departe în vale
ne aruncarăm spre el cu capul în jos
privirea ni s-a lărgit
şi am văzut cerul deschis
ca o apă în care se mişcau fiinţe vii
feciorul ne făcea de acolo
semne că totul e bine
te-am sărutat fără să doară
noi nu ne mai opream din cădere
din jos de hău cu o mişcare legănată
icoana se mărea şi se curba
mişcarea ei legănată a trecut în noi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu