în zori

Dacă aș putea să iau tristețea ta și s-o las

Pe obrazul palid al mării, încrețit de o adiere

În bătaia soarelui de dimineață, în răcoarea

Îmblânzită de el, și dusă de un curent iute

Pe nesimțite s-o văd deodată departe,

În larg, străpungând orizontul cum taie un cuvânt

Mișcarea buzelor, sau cum pasărea sfâșie

Pânzele de vânt aruncate peste bancuri de pești,

Dacă de acolo, din barca răsturnată a astrului

Ce se-nalță din valuri, ar crăpa brusc distanța

Și o rază scăpată ca din greșeală mi-ar lovi

Tâmpla cu liniștea sa, trăgînd înapoi gândul,

Mi-aș aduce aminte de răpirea lumii în cânt.