wind of change

vorbeşti despre schimbare – în lumina fugară,

cu muchii sprijinite pe tineri arbuşti –

ferindu-te să dai prin cascada orelor

buzna. mii de cadre încheagă, cu un uşor declic,

o imagine desprinsă de nemişcarea sa,

aşa cum pe hârtie descarci un cuvânt: „părăsit”

şi ochiul zvâcneşte. alunecă peste ecorşeul soarelui

vântul, făcând să pocnească ramuri cu bulbi arămii; 

mută din loc ploaia paharul

dorinţei: rămas bun! suflă, sânge al meu,

în păpădia aceasta de lacrimi.