sâmbătă, 17 mai 2014

la plecare





mai bea un pahar de tăcere
gura ta rece nu găsește ieșirea
din câmpiile camerei de dormit
stau nemișcat între două vârste
a ieșit soarele din cartea mică
în care-ai pus la spălat zilele

dinții lui albi strălucesc în carne

ca o floare de nu-mă-uita
când luneci pe ușă și te întorci
să vezi pentru ultima oară
licărul ochilor mei în măciulia
patului pe care ai lustruit-o
azi-noapte, neștiind ce faci




Niciun comentariu: