marienplatz

clădirile înalte din jur ne feresc de vânt

turiștii fac încontinuu poze

încercând să fixeze în loc timpul

noi știm asta și ne oprim

simțim mângâierea soarelui de iarnă

accesul lui de blândețe revărsat peste fire

când ies din magazine

oamenii caută o viață care să le vină bine

se uită în jur și nu găsesc

dragostea m-așteaptă visând la fericirea mea

se lasă noaptea

deschid ochii și spun povestea lumii

până la capăt

până când văzutele se fac nevăzute

și nevăzutele văzute

până când lacrima străbate obrazul

până în zori

dau o lume pentru un trup

cu care să trec prin zidul de patimi