luni, 21 ianuarie 2019

trebuie să ne micșorăm


dincolo de durere și chin
este un loc al bucuriei
cei ce ajung în el
nu se mai plâng niciodată

îl simt ca pe un liman
în care le e dor să intre cu totul

ceva din ei rămâne pe dinafară
în negura densă
de aceea se strâng mereu în sine
micșorându-se
ca niște contorsioniști ai ființei

vine vremea și acum e
când vom călări vidul
rostogolind soarele cu un cuvânt
în care e atâta dragoste
cât să poarte suspinul la cer
la iad
în labirintul sângelui

pământul va tuși
scuipând giuvaere de carne

suntem pe un val uriaș  viața  
pe creasta lui e liniște
plutim și văzduhul ne apasă plăcut

Niciun comentariu: