se-ntâmplă-atât de-ades să-ți scape clipa. fără să-ți dai seama, la o răscruce o iei pe cărarea ce se înfundă. faci sau spui ceva nepotrivit sau într-un moment în care nu se cade, ori ai o lipsă de reacție sau atitudine, în fond, o greșeală fără de voie de care te mustră apoi conștiința, o eroare cu urmări neînsemnate sau chiar grave. poate chiar viața cuiva a fost în pericol, sau în joc. îți amintești și te tulburi. ai remușcări, pentru că ai fi putut să acționezi în alt fel și n-ai făcut-o, iar acum pare că nu mai poți îndrepta nimic. nu mai poți întoarce timpul înapoi, să repari ceva. însă îl poți întoarce înainte! prin conștientizarea și mărturisirea (și a) păcatelor fără de voie, ce vin din lipsa de trezie, prin adunare de sine, rugăciune, milostenie, împărtășirea cu Sfintele Taine și orice faptă, gând sau cuvânt bun. nu te concentra pe trecutul de neîntors și pe rău, care vampirează binele din tine cum absoarbe o gaură neagră lumina. pocăința adevărată este una bucuroasă, întoarsă cu fața spre viitor, spunea părintele Ghelasie de la Frăsinei. urmează binele, alipește-te de el și rănile se vor vindeca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu