perdeaua serii se lasă
peste fâșia de mătase acvatică,
ciocârlia se aruncă-n cer
dintre cadavrele palide ale plantelor.
cine poate ști gândurile?
în vasul de lut rămas pe gura fântânii,
sub norii zdrențuiți, plutesc petale.
lacrimi se rostogolesc din orbite,
spicele-și deschid ochii
către cei meniți să fie împreună.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu