a sta într-un loc te poate-nvăța rugăciunea:
faci din închinare altar
și chemi prezența plină de har.
ea te ia de unde ești, te preschimbă
după chipul Celui pe Care-L iubești
și-ți pune numele-I pe limbă.
la auzul său făpturile tresaltă,
că simt înlăuntru o chemare
spre slava dumnezeiască și saltă.
nu te mai desparte nimic
de infinitul mare și mic,
mișcate de-același Duh,
spre Care ființele vii
își întorc fața, să primească în sine
Suflarea ce liniștește negrăite suspine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu