în noaptea densă chipuri, voci
apar ca apele din roci,
la ceas de priveghere vin,
chemându-ne cu un suspin.
regi, prinți, eroi și copilași
părinți și frați, bunici și nași,
surzi, orbi și muți, bogați, sărmani
stinși în speranțe, fără bani,
abia se-aud, șoptesc un dor
ca firul palid de izvor.
să ne rugăm, topind ușor
în rugăciune, umbra lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu