pierderea

 mozaic cipriot (secolul al VI-lea)  
expus la Muzeul bizantin din Nicosia

să pierzi ceva, dar mai ales pe cineva, e o cădere în gol.

la început n-ai nimic și toată lumea-i a ta,

apoi te-obișnuiești s-atragi în preajmă ființe și lucruri,

cu o gravitație a piruetei de gând în jurul dorinței

și te plângi de timpul furăcios ce le face, pe rând, să dispară.

pe apa sâmbetei plutesc toate, spre un țărm de poveste,

cu fața-ntoarsă spre tine, de parc-ar vrea să-ți sufle

secretul fericirii de a te pierde ca să poți iubi mai adevărat.