moartea cu coasa, peștera Polovragi
isprăvim cu ascunzișurile,
ne schimbăm într-o clipită,
lăsându-ne duși
spre un ținut neexplorat al memoriei.
imagini pierdute se-nscriu
în cercul în care le-am căutat mai mult.
vântul pătrunde-n odaie,
putem pleca liniștiți,
cu un melanj de dorință și milă,
ușurați de febra semnelor fragile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu