nimic

nu mai e nimic între noi
care să ne despartă
nici ceasul de bucătărie oprit la ora două din noapte
nici praful ce străluceşte pe mobilă la amiază
beculeţele din brad
sau cărţile adnotate, cu întâmplări de necrezut
dintr-o clădire cu lumina stinsă

ai acea privire care îmi mută gândurile
într-o poveste ce opreşte secera lângă firul de iarbă

am căzut un timp
am uitat că eşti lângă mine
ce n-am spus ca un fără de inimă primind lovitura de graţie!
şi tu
nimic zicând mă înconjurai de departe