o suflare iute te-a dus peste gârlă –
strânge întunericul de chirpici,
gârla cu pietre tăioase, icoana din nişă.
îţi aminteşti mici detalii: voalul din văzduh,
răsuflarea unui hulub. cu mâinile legate te-ai născut,
cutremurat de un zvon. imiţi cocoşul de munte
şi te plângi de răni vechi – borne kilometrice
pe calea orfanului sunt zilele –, strigi cu putere şi auzi
doar o suflare înteţindu-se în pâlcul de fagi.
păşeşti peste desenul schiţat pe caldarâm,
cu teama că se va ridica o dată cu tine
peste blocurile-turn, spre ochiul incandescent
ce fixează oraşul de umbre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu