acest copac julit e semnul unui vis
în care setea s-a topit.
faţa ta a absorbit lumina din jur:
eşti poezia acestui lac,
inima-i o mică bucată de piatră
pusă în colţul uşii,
cât să intre soarele cărăuş.
eşti căsuţa de lemn în care luna creşte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu