viaţa ta

într-un coş cu rufe murdare
cauţi cu disperare
un tricou curat aruncat din greşeală,
dar când îl găseşti are mirosul celorlalte haine.

viaţa ta e o mâncare pe care ai pregătit-o
îndelung, cu o complexă artă culinară,
ai pus-o la păstrare în frigider
pentru o zi anume şi când vine ora surprizei
găseşti în ea urme proaspete de mucegai.

o cădere încetinită e pasul înainte,
dă sânge şi ia duh,
cum ţi-ai îngropa mortul sub o limbă de foc
şi ai lua-o prin câmpul cu crini.

un braţ trece prin zid şi restul trupului
rămâne dincolo, ca un om părăsit de faptele sale –
strigătu-i tot mai slab se aude,
palma-i, însă, o ţii la piept şi răceala ei se topeşte.