tineri pedalează în noapte şi ne depăşesc
în viteză, sub stelele ascunse în pielea rece
a cerului. ne oprim des. timpul
înfăşoară aceste spaţii pe care le umplem,
părăsindu-le. cămaşa albă, fără guler,
a nopţii alunecă peste lac. tăcut
păşesc în faţa ta, ca o lebădă neagră
ce-şi frânge, în adânc, gâtul.
voci se pulverizează în jur – sub tirul apei
ţâşnite-n văzduh din sâmburi de piatră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu