călătorie

mâine vom lăsa toate:
locurile însetate să fie privite
vor aluneca pe geam,
ca o picătură de ploaie
tăind obrazul tău oglindit –
vom vorbi despre cele uitate
cu febrilitatea uitării.

de sub pelerina-i ridicată de vânt,
lumea ce ne uită încet –
dănţuind în amurg –
ne va zări de departe,
cum şi-ar aduce aminte
de ploaie pământul
în care-au înţepenit plugurile.